Light above light

Închid irisul, abisând tămăduiri sferice

mijlocite de un freamăt, ce nici acum,

ca şi-n trecut, nu ştiam, nu cunoşteam.

 

Ecouri vortexate într-un neant mediu, palpitaţii

acustice şi-nălţări melancolice stăruind…

 

În nopţi celeste, cu zahăr tos ce îmi plimbă

tălpile pe valuri aeriene. Simţi?

 

Molecule duble cad pe umeri, ridicînd parcă

umbrele aripilor proprii, luminînd bolta sferică

asemeni nouă,

Vocilor din interior, ca o grimasă fixabilă, involuntară,

trăind departe, peste nourii vidaţi.

 

Vibraţii sonore ale sfărmăturilor de subt

plăci cramponate, surîzînd cleşti mitotici.

 

Aspiră heliul din-afară cale posesiv,

devenind un bis polar anin.

 

Însă, privind sticla de ocean, văd zenitul iarăşi,

văd fiori suavi în sunetele azurii,

 

Dislocînd un unghi inert, demult uitat.

prevăd marea clătinînd aievea, punţile distante,

filamente fine, creînd stări motorii

 

ce-alungă-n infinit clapele grave, subsonice, vibratorii.

Advertisements

Leave response

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s